Minţile rătăcite... paşte oile în munţii Sco-ţiei... o mistică întîlnire cu iubitul dispărut, efect final cu oi şi clar de lună, exact ca în filmele academice, cu fata zăcînd moartă în zăpadă şi două urme de paşi...
O poveste înduioşătoare ! Anthony îşi pă-răsi creaţia cu un suspin şi clâtină tri.st din cap. Ştia prea bine că editorul nu dorea ge-nul acesta de povestire, oricît de frumoasă. Povestirea pe care o dorea şi insista să o aibă (şi, în mod cu totul întîmplător, plătea o sumă frumuşică pentru a o obţine) era des-pre femei brunete şi misterioase, străpunse de un cuţit în inimă, cu un erou tînăr pe ne-drept suspectat şi brusca descîlcire a misteru-lui împreună cu indicarea vinovatului în per-soana cea mai puţin dubioasă, cu sprijinul celor mai inadecvate motivări. De fapt, exact „Misterul celui de-al doilea castravete" !
„Totuşi, reflectă Anthony, pariez pe zece la unu că o să schimbe titlul şi o să-i spună cumva şocant, ca de pildă «Adesea crima pîn-găreşte», fără să mă întrebe. Ah ! Afurisit să fie telefonul ăsta !"
Se îndreptă furios spre el şi ridică ^ecep-torul. în ultimul ceas mai sunase de două ori — o dată, număr greşit şi altă dată, pen-tru a fi invitat la masă de o cuconiţă cara-
ghioasă din lumea bună, pe care o ura amar-nic, dar care fusese atît de insistentă, încît nu-i putuse ţine piept.
— Alo !, mîrîi în receptor.
îi răspunse o voce de femeie, o voce cati-felată, mîngîietoare, cu. o urmă de accent străin.
— Tu eşti iubitule ?
— Păi... nu prea ştiu, răspunse domnul Eastwood prudent. Cine-i la telefon ?
— Eu, Carmen. Ascultă, iubitule. Sînt ur-mărită... sînt în primejdie... trebuie să vii imediat. E o chestiune de viaţă şi de moarte.
— Vă rog să mă scuzaţi, se eschivă dom-nul Eastwood politicos. Mi-e teamă că aţi gre-şit.
11 întrerupse pînă să termine.
— Vino ! Dacă descoperă ce fac, mă
omoară. Nu mă părăsi. Vino repede ! Altfel
mă omoară. Ştii doar, strada Kirk nr. 320.
Parola e castravete... Ssstt !
Auzi ţăcănitul slab cînd se închise telefo-nul la capătul celălalt. Foarte surprins, dom-nul Eastwood se întinse după cutia cu tutun şi îşi umplu grijuliu pipa.
„Cred, reflectă, că a fost un efect foarte ciudat al propriului meu subconştient.
