Posibil să fi spus castravete. Toată chestia asta e extraordinară. A spus castravete sau nu ?" Nedumerit, străbătu încăperea în lung şi-n lat.
„Strada Kirk, 320. Mă întreb despre ce-o fi vorba ? O să-1 aştepte pe celălalt să apară. Aş fi vrut să apuc să-i explic. Strada Kirk, nr. 320. Parola e castravete... Ah ! Imposi-bil, absurd... halucinaţie de creier extenuat". Privi cu răutate maşina de scris. — La ce eşti bună, aş vrea să ştiu ? Te-am admirat toată dimineaţa de pomană. Un au-tor trebuie să-şi culeagâ ideile din viaţă... din viaţă, auzi ? Plec să culeg chiar acum una.
îşi trînti pălăria pe cap, învălui cu o privire duioasă colecţia sa nepretuită de picturi de email şi ieşi.
Strada Kirk, aşa cum ştiu majoritatea lon-donezilor, este o stradă lungă, pustie, cu o multime de magazine de antichităţi, care oferă tot felul de obiecte false la preturi pi-părate. Mai există şi magazine cu obiecte de alamă, sticlărie, magazine cu vechituri şi ne-gustori de haine recondiţionate.
La numărul 320 se afla un magazin cu obiecte vechi din sticlă. Sticlărie de tot felul umplea prăvălia peste măsură. Anthony fu constrîns să se mlşte ca o felină pe culoarul
central, flancat de pahare de vin, în timp ce lustre şi candelabre se balansau şi îi clinche-teau deasupra capului.
O doamnă foarte în vîrstă şedea în fundul magazinului. îi mijea o mustăcioară pe care mulţi liceeni ar fi invidiat-o şi avea 'un fel de a fi feroce.
Se uită la Anthony şi întrebă : ,,Ei, bine ?" cu o voce amenintătoare.
Anthony era un tînăr lesne de descumpă-nit. Se interesă imediat cît ar costa nişte pa-hare.
— Şase pahare, patruzeci şi cinci de şi-lingi.
— Ah, da ? Destul de drăgute, nu ? Astea cît costă ?
— Sînt foarte frumoase, Waterfort vechi. îţi las două cu optsprezece guinee.
Domnul Eastwood pricepu că nu face decît să-şi complice situaţia. în secunda următoare va trebui să cumpere ceva, hipnotizat de ochii acestei bătrîne fioroase. Şi totuşi nu se putea hotărî să părăsească magazinul.
— Dar acesta ?, întrebă arătînd un cande-labru.
— Treizeci şi cinci de guinee.
— Ah !, oftă domnul Eastwood cu regret. Mai mult decît îmi pot permite.
