Traduceri legalizate

- Atunci e-n regulă. La   revedere.   Creti că...
—    Da ?
—    în legătură cu primii creştini...   încă   o dată nu mai contează, nu-i aşa ?
îşi încolăci braţele în jurul gîtului lui. Bu-zele de-abia li se atinseră.
—    îmi placi... da, îmi placi. Să ţii minte
asta, orice s-ar întîmpla, da ?
Anthony se eliberă din strînsoare cu pă-rere de rău şi se îndrepta spre cei ce-1 ares-taseră.
—    Sînt gata să vin cu voi. Cred că nu vreţi s-o traduceri autorizate reţineţi şi pe această tînără ? !
—    Nu, domnule, asta e totul, răspunse politicos bărbatul cel scund.
„Civilizaţi băieţi au la Scotland Yard !", îşi spuse Anthony în vreme ce îi urma pe scări în jos.
în magazin — nici urmă de bătrînâ, dar Anthony prinse o răsuflare grea din spatele unei uşi şi se gîndi că urmăreşte de acolo cu atenţia încordată evenimentele.
Legalizare notariala - Pentru a veni în sprijinul clienţilor, asiguram legalizarea notarială a tuturor documentelor traduse de catre noi, fără a percepe vreun comision pentru acest serviciu (factura de la notariat se intocmeste direct pe numele dvs.). Clientul suporta traduceri legalizate exclusiv onorariul notarului, 18,60 lei/document (TVA inclus) pentru primul exemplar si 6,20 lei/document (TVA inclus) pentru exemplarele suplimentare ale aceluiasi act. Acestea sunt tarifele minime de pe piata din grila de tarife ale notarilor publici.
Ajuns din nou in mizeria străzii Kirk, An-thony respiră adînc şi i se adresă celui scund
— Acum, domnule inspector... sînteţi ins-pector, cred, nu ?
—    Desigur, domnule. Inspector-detectiv Verrall. Dumnealui este sergent-detectiv Car-ter.
—    Ei, bine, domnule inspector Verrall, a venit timpul să spunem lucrurilor pe nume... şi ascultaţi-mă cu atenţie. Nu sînt Conrad şi cum îl mai cheamă. Mă numosc Anthony Eastwood, după cum v-am precizat, şi sînt de profesie scriitor. Dacă mă veţi însoţi pînă acasă voi putea aduce dovezi suficiente în le-gătură cu identitatea mea.
Ceva din felul în care vorbca Anthony păru să-i traduceri legalizate impresioneze pe detectivi. Pentru prima oară, figura lui Verrall căpătă o expre-sie de îndoială.
Aparent, Carter se lăsă mai greu convins.
—    îndrăznesc să vă reamintesc, pufni el piin de sarcasm, că tînăra doamnă vă spunea .,Conrad", în toată legea.
—    Ah, asta e altă poveste. Dumneavoas-tră pot să vă mărturisesc că... hm... motive personale m-au îndemnat să mă dau drept Conrad în faţa fetei. O chestiune personală, înţelegeţi ?
—    O poveste plauzibilă, nu ? observă acru Carter. Nu, domnule ! Vii cu noi. Fă-i semn taxiului, Joe !

Forari puturi de apa

Anthony se opri în prag oarecum descum-pănit. Se pare că sosise clipa explicaţiilor. Dar, cu un mic ţipăt de încîntare, fata se ri-dică şi zbură în braţele lui.
—    Ai venit !, strigă. Ai venit, cerul fie bi-
necuvîntat !
Anthony, nefiind o persoană care să nu profite de împrejurări, o îmbrăţişă fierbinte. în cele din urmă, ea se desprinse şi îl mă-sură cu fermecătoare sfială.
—    Nu 'te-aş fi recunoscut niciodată, zise. N-aş fi putut.
—    N-ai fi putut ?, întrebă Anthony abia auzit.
—    Nu, pînă şi ochii mi se par altfel... şi eşti de zece ori mai frumos decît mi-am în-chipuit vreodată.
—    Sînt ?
în sinea lui, Anthony se îmbărbăta : „Fii calm, bătrîne, fii calm ! Lucrurile merg bine, dar nu-ţi pierde capul".
—    Pot să te sărut din nou, da ?
—    Desigur, acceptă inimos. De cîte ori vrei.
Urmă un interludiu foarte plăcut.
„Mă întreb cine dracu' sînt ?, gîndi An-thony. Sper din tot sufletul să nu apară ade-văratul individ. Ce scumpă e !"
 Folosim urmatoarele materiale pentru foraje puturi de apa: tubulatura PVC cu filtru de tip Screen si pietris margaritar, bentonita, tuburi ejectoare, venturi de fund.
Bentonita este folosita la prepararea fluidelor de foraj.
Bentonitele sunt roci argiloase formate din alterarea cenuşilor vulcanice şi se caracterizează printr-un conţinut ridicat în minerale din grupa montmorilonitului, foraje puturi alături de care apar: cuarţ, mică, illit, feldspat.
Deodată, fata se retrase din braţele sale. cu priviri îngrozite.
—    Nu ai fost urmărit ?
—    Nu
—    Ah, sînt teribil de vicleni. Nu îi cu-noşti aşa cum îi cunosc eu. Boris e un dia-Vol.
—    îl aranjez eu pe Boris ăsta.
—    Eşti un leu... da un leu ! Ei sînt nişte canalii, toţi. Ascultă, 1-am găsit. Mă omoară dacă află. Mi-a fost frică... n-am ştiut ce să fac şi apoi m-am gîndit la tine... Sst ! Ce-a fost asta ?
Un zgomot, jos, în magazin. îi făcu semn să rămînă pe loc şi ieşi în vîrful picioarelor. Se reîntoarse palidă, cu priviri înfricoşate.
—    Poliţia ! Vin sus. Ai vreun cuţit ? Un pistol ? Ce ai ?
—    Draga mea. doar nu te aştepti să omor un poliţist ?
—    Oh, eşti nebun, nebun de legat ! O să te ia cu el şi o să te spînzure.
—    Ce să facă ? întrebă domnul Eastwood cu un fior foarte neplăcut pe şira spinării.
Pe scară se auzeau paşi grei.
—    Uite-i că vin, şopti fata. Să negi totul.
E singura speranţă.

Gradinarul cel comic

Aşa era foarte bine. Anthony Eastwood ştia — ca oricine, de altfel — cum ar fi tre-buit să fie povestirea. Necazul era că nu reu-şea cu nici un chip să înceapă. Cele două atribute esenţiale ale unei povestiri erau tit-lul şi intriga ; restul însemna doar muncă de rutină. Uneori însuşi titlul ducea la intrigă şi totul venea de la sine. Âcum, însă, titlul con-tinua să îl sfideze de pe pagina goală şi nu lăsa să se întrezărească nici cel mai mic de-taliu al intrigii.
Din nou privirea lui Anthony Eastwood pretinse inspiraţie tavanului, podelei, tapetu-lui... şi nu apăru nimic.
— Numele eroinei va fi Sonia, hotărî pen-tru a urgenta demarajul. Sonia   sau...   poate Dolores. O să aibă pielea palidă   ca   fildeşul, acea culoare care nu se datorează unei sănă-tăţi precare, şi ochii asemeni lacurilor inson-dabile. Numele eroului va fi George sau, mai bine, John ; ceva scurt şi englezesc. Apoi gră-dinarul — presupun că o să apară şi un gră-dinar, doar trebuie să îngrijim cumva nenoro-citul ăsta de castravete — grâdinarul ar pu-tea fi scoţian şi să dovedească un pesimism amuzant în privinţa îngheţurilor timpurii...
Uneori metoda dădea roade ; nu şi   în   di-mineaţa asta ! Cu toate că reuşea să îi vadă

clar pe Sonia, pe George şi pe grădinarul cel comic, aceştia nu păreau dornici să fie activi şi să facă ceva.Grad
,,Ar putea fi o banană, neîndoielnic, gîndi Anthony, disperat. Sau o salată verde sau o varză de Bruxelles ? O criptogramă pentru Bruxelles... răsaduri furate... un baron bel-gian sinistru...".
O fracţiune de secundă păru să se între-vadă o geană de lumină, dar se stinse ime-diat. Baronul belgian nu voia să se întrupeze şi Anthony îşi dădu brusc seama că îngheţu-rile timpurii şi castraveţii erau două noţiuni incompatibile, aşa că adio grădinar amuzant.
— Fir-ar să fie !, spuse Anthony.
Şe ridică şi apucă ziarul „Daily Mail". Era foarte posibil ca cineva să fi fost ucis într-un mod care să inspire un autor ce se străduia din răsputeri. însă în dimineaţa asta nu erau decît evenimente politice şi ştiri externe. Domnul Eastwood aruncă ziarul scîrbit.
Apoi luă de pe masă un roman, închise ochii şi puse degetul în josul unei pagini. Cu-vîntul pe care soarta i-1 indică în acest fe] era „oaie". în momentul următor, dînd do-vadă de un spirit sclipitor, în minte i se de-rulă o întreagă povestire. O fată drăguţă... iubitul ei fusese   omorît   în război...   ea   are