Traducator limba araba

—    îmi vine destul de uşor, murmură dom-
nul Eastwood sotto voce.
în clipa următoare doi bărbaţi intrarâ în încăpere. Erau îmbrăcaţi civil, dar felul lor de a se purta, oficial, vorbea despre o înde-lungată experienţă. Cel mai scund, un bru-net cu ochii cenuşii, liniştiţi, era purtătorul de cuvînt.
—    Te arestez, Conrad Fleckman, pentru asasinarea Annei Rosenborg. Tot ce spui va
fi folosit împotriva ta. Iată mandatul de arestare şi ai face bine traduceri romana araba să ne urmezi în linişte.
Un strigăt înnăbuşit scăpă de pe buzele fetei. Anthony înaintă cu un zîmbet ciudat.
—    Faceţi o greşeală, domnule ofiţer, rosti el amabil. Numele meu e Anthony Eastwood.
Cei doi detectivi nu părură deloc impresio-naţi.
—    O să vedem asta mai tîrziu, îi ţ>romise cel care tăcuse. Pînă una alta, vii cu noi-
—    Conrad !, ţipă fata. Conrad, nu-i lăsa să te ia !
Anthony privi spre detectivi.
—    îmi veţi permite, fără îndoială, să-mi iau rămas bun de la această tînără doamnă 9
Cu mai multă decentă decît se aşteptase, cei doi bărbaţi se îndreptarâ   spre   uşă.  
 O traduceri araba legalizate este o traducere executata de un traducator autorizat de limba araba si apoi legalizata la notar.  Serviciul de legalizare notariala poate fi realizat numai pentru traduceri efectuate de catre traducatori autorizati de Ministerul Justitiei.
Anthony o trase pe fată în colţul dinspre fereas-tră şi-i vorbi repede, pe un ton coborît.
—    Ascultă-mă ! E adevărat ce-am spus. Nu sînt Conrad Fleckman. Cînd ai sunat azi dimineaţă, probabil că s-a făcut legâtura greşit. Numele meu e Anthony Eastwood. Traduceri araba romana Am venit la chemarea ta fiindcă... mă rog, am venit. 11 privi neîncrezătoare.
—    Nu eşti Conrad Fleckman ?
—    Nu.
—    Oh, strigă ea cu profundă tristeţe. Şi te-am sărutat !
—    . Nu-i nimic, o încurajă domnul Eastwood. Primii creştini practicau des chestia asta. Foarte sensibili ! Acum, fii atentă. O să-i manevrez pe ăştia doi. O să îmi dovedesc curînd identitatea. între timp, nu te vor necăji şi îl vei putea avertiza pe acest Conrad, care îţi este atît de drag. După aceea...
—    Da?
—    Ei, doar atît. Numărul meu de traducator araba telefon este : Northwestern 1743. Şi ai grijă să nu-ţi dea legătura greşit.
Ea îl răsplăti cu o privire fermecătoare, jumătate lacrimi, jumătate zîmbet.
—    N-am să uit... sigur n-am să uit.

Pahare de vin

Posibil să fi spus castravete. Toată chestia  asta e extraordinară. A spus castravete sau nu ?" Nedumerit, străbătu încăperea în lung şi-n lat.
„Strada Kirk, 320. Mă întreb despre   ce-o fi vorba ? O să-1 aştepte pe celălalt să apară. Aş fi vrut să apuc să-i explic.   Strada  Kirk, nr. 320. Parola   e castravete...   Ah !   Imposi-bil, absurd... halucinaţie de creier extenuat". Privi cu răutate maşina de scris. — La ce eşti bună, aş vrea să ştiu ? Te-am admirat toată dimineaţa de pomană.   Un au-tor trebuie să-şi culeagâ ideile din viaţă... din viaţă, auzi ? Plec să culeg chiar acum una.
îşi trînti pălăria pe cap, învălui cu o privire duioasă colecţia sa nepretuită de picturi de email şi ieşi.
Strada Kirk, aşa cum ştiu majoritatea lon-donezilor, este o stradă lungă, pustie, cu o multime de magazine de antichităţi, care oferă tot felul de obiecte false la preturi pi-părate. Mai există şi magazine cu obiecte de alamă, sticlărie, magazine cu vechituri şi ne-gustori de haine recondiţionate.
La numărul 320 se afla un magazin cu obiecte vechi din sticlă. Sticlărie de tot felul umplea prăvălia peste măsură. Anthony fu constrîns să se mlşte ca o felină  pe  culoarul

central, flancat de pahare de vin, în timp ce lustre şi candelabre se balansau şi îi clinche-teau deasupra capului.
O doamnă foarte în vîrstă şedea în fundul magazinului. îi mijea o mustăcioară pe care mulţi liceeni ar fi invidiat-o şi avea 'un fel de a fi feroce.
Se uită la Anthony şi întrebă : ,,Ei, bine ?" cu o voce amenintătoare.
Anthony era un tînăr lesne de descumpă-nit. Se interesă imediat cît ar costa nişte pa-hare.
—    Şase pahare, patruzeci şi cinci de şi-lingi.
—    Ah, da ? Destul de drăgute, nu ? Astea cît costă ?
—    Sînt foarte frumoase, Waterfort vechi. îţi las două cu optsprezece guinee.
Domnul Eastwood pricepu că nu face decît să-şi complice situaţia. în secunda următoare va trebui să cumpere ceva, hipnotizat de ochii acestei bătrîne fioroase. Şi totuşi nu se putea hotărî să părăsească magazinul.
—    Dar acesta ?, întrebă arătînd un cande-labru.
—    Treizeci şi cinci de guinee.
—    Ah !, oftă domnul Eastwood cu regret. Mai mult decît îmi pot permite.