Traducator limba araba

—    îmi vine destul de uşor, murmură dom-
nul Eastwood sotto voce.
în clipa următoare doi bărbaţi intrarâ în încăpere. Erau îmbrăcaţi civil, dar felul lor de a se purta, oficial, vorbea despre o înde-lungată experienţă. Cel mai scund, un bru-net cu ochii cenuşii, liniştiţi, era purtătorul de cuvînt.
—    Te arestez, Conrad Fleckman, pentru asasinarea Annei Rosenborg. Tot ce spui va
fi folosit împotriva ta. Iată mandatul de arestare şi ai face bine traduceri romana araba să ne urmezi în linişte.
Un strigăt înnăbuşit scăpă de pe buzele fetei. Anthony înaintă cu un zîmbet ciudat.
—    Faceţi o greşeală, domnule ofiţer, rosti el amabil. Numele meu e Anthony Eastwood.
Cei doi detectivi nu părură deloc impresio-naţi.
—    O să vedem asta mai tîrziu, îi ţ>romise cel care tăcuse. Pînă una alta, vii cu noi-
—    Conrad !, ţipă fata. Conrad, nu-i lăsa să te ia !
Anthony privi spre detectivi.
—    îmi veţi permite, fără îndoială, să-mi iau rămas bun de la această tînără doamnă 9
Cu mai multă decentă decît se aşteptase, cei doi bărbaţi se îndreptarâ   spre   uşă.  
 O traduceri araba legalizate este o traducere executata de un traducator autorizat de limba araba si apoi legalizata la notar.  Serviciul de legalizare notariala poate fi realizat numai pentru traduceri efectuate de catre traducatori autorizati de Ministerul Justitiei.
Anthony o trase pe fată în colţul dinspre fereas-tră şi-i vorbi repede, pe un ton coborît.
—    Ascultă-mă ! E adevărat ce-am spus. Nu sînt Conrad Fleckman. Cînd ai sunat azi dimineaţă, probabil că s-a făcut legâtura greşit. Numele meu e Anthony Eastwood. Traduceri araba romana Am venit la chemarea ta fiindcă... mă rog, am venit. 11 privi neîncrezătoare.
—    Nu eşti Conrad Fleckman ?
—    Nu.
—    Oh, strigă ea cu profundă tristeţe. Şi te-am sărutat !
—    . Nu-i nimic, o încurajă domnul Eastwood. Primii creştini practicau des chestia asta. Foarte sensibili ! Acum, fii atentă. O să-i manevrez pe ăştia doi. O să îmi dovedesc curînd identitatea. între timp, nu te vor necăji şi îl vei putea avertiza pe acest Conrad, care îţi este atît de drag. După aceea...
—    Da?
—    Ei, doar atît. Numărul meu de traducator araba telefon este : Northwestern 1743. Şi ai grijă să nu-ţi dea legătura greşit.
Ea îl răsplăti cu o privire fermecătoare, jumătate lacrimi, jumătate zîmbet.
—    N-am să uit... sigur n-am să uit.

Forari puturi de apa

Anthony se opri în prag oarecum descum-pănit. Se pare că sosise clipa explicaţiilor. Dar, cu un mic ţipăt de încîntare, fata se ri-dică şi zbură în braţele lui.
—    Ai venit !, strigă. Ai venit, cerul fie bi-
necuvîntat !
Anthony, nefiind o persoană care să nu profite de împrejurări, o îmbrăţişă fierbinte. în cele din urmă, ea se desprinse şi îl mă-sură cu fermecătoare sfială.
—    Nu 'te-aş fi recunoscut niciodată, zise. N-aş fi putut.
—    N-ai fi putut ?, întrebă Anthony abia auzit.
—    Nu, pînă şi ochii mi se par altfel... şi eşti de zece ori mai frumos decît mi-am în-chipuit vreodată.
—    Sînt ?
în sinea lui, Anthony se îmbărbăta : „Fii calm, bătrîne, fii calm ! Lucrurile merg bine, dar nu-ţi pierde capul".
—    Pot să te sărut din nou, da ?
—    Desigur, acceptă inimos. De cîte ori vrei.
Urmă un interludiu foarte plăcut.
„Mă întreb cine dracu' sînt ?, gîndi An-thony. Sper din tot sufletul să nu apară ade-văratul individ. Ce scumpă e !"
 Folosim urmatoarele materiale pentru foraje puturi de apa: tubulatura PVC cu filtru de tip Screen si pietris margaritar, bentonita, tuburi ejectoare, venturi de fund.
Bentonita este folosita la prepararea fluidelor de foraj.
Bentonitele sunt roci argiloase formate din alterarea cenuşilor vulcanice şi se caracterizează printr-un conţinut ridicat în minerale din grupa montmorilonitului, foraje puturi alături de care apar: cuarţ, mică, illit, feldspat.
Deodată, fata se retrase din braţele sale. cu priviri îngrozite.
—    Nu ai fost urmărit ?
—    Nu
—    Ah, sînt teribil de vicleni. Nu îi cu-noşti aşa cum îi cunosc eu. Boris e un dia-Vol.
—    îl aranjez eu pe Boris ăsta.
—    Eşti un leu... da un leu ! Ei sînt nişte canalii, toţi. Ascultă, 1-am găsit. Mă omoară dacă află. Mi-a fost frică... n-am ştiut ce să fac şi apoi m-am gîndit la tine... Sst ! Ce-a fost asta ?
Un zgomot, jos, în magazin. îi făcu semn să rămînă pe loc şi ieşi în vîrful picioarelor. Se reîntoarse palidă, cu priviri înfricoşate.
—    Poliţia ! Vin sus. Ai vreun cuţit ? Un pistol ? Ce ai ?
—    Draga mea. doar nu te aştepti să omor un poliţist ?
—    Oh, eşti nebun, nebun de legat ! O să te ia cu el şi o să te spînzure.
—    Ce să facă ? întrebă domnul Eastwood cu un fior foarte neplăcut pe şira spinării.
Pe scară se auzeau paşi grei.
—    Uite-i că vin, şopti fata. Să negi totul.
E singura speranţă.

Minti ratacite

Minţile rătăcite... paşte oile în munţii Sco-ţiei... o mistică întîlnire cu iubitul dispărut, efect final cu oi şi clar de lună, exact ca în filmele academice, cu fata zăcînd moartă în zăpadă şi două urme de paşi...
O poveste înduioşătoare ! Anthony îşi   pă-răsi creaţia cu un suspin şi clâtină  tri.st  din cap. Ştia prea bine că editorul nu dorea ge-nul acesta de povestire, oricît   de frumoasă. Povestirea pe care o dorea şi insista să o aibă (şi, în   mod   cu   totul   întîmplător,   plătea   o sumă frumuşică pentru a o obţine) era des-pre femei   brunete  şi misterioase,   străpunse de un cuţit în inimă, cu un erou tînăr pe ne-drept suspectat şi brusca descîlcire a misteru-lui împreună cu indicarea vinovatului în per-soana cea mai   puţin   dubioasă,   cu   sprijinul celor mai inadecvate motivări. De fapt, exact „Misterul celui de-al doilea castravete" !
„Totuşi, reflectă Anthony, pariez pe zece la unu că o să schimbe titlul şi o să-i spună cumva şocant, ca de pildă «Adesea crima pîn-găreşte», fără să mă întrebe. Ah ! Afurisit să fie telefonul ăsta !"
Se îndreptă furios spre el şi ridică ^ecep-torul. în ultimul ceas mai sunase de două ori — o dată, număr greşit şi altă dată, pen-tru a fi invitat la masă  de  o cuconiţă  cara-

ghioasă din lumea bună, pe care o ura amar-nic, dar care fusese atît de insistentă, încît nu-i putuse ţine piept.
—    Alo !, mîrîi în receptor.
îi răspunse o voce de femeie, o voce cati-felată, mîngîietoare, cu. o urmă de accent străin.
—    Tu eşti iubitule ?
—    Păi... nu prea ştiu, răspunse domnul Eastwood prudent. Cine-i la telefon ?
—    Eu, Carmen. Ascultă, iubitule. Sînt ur-mărită... sînt în primejdie... trebuie să vii imediat. E o chestiune de viaţă şi de moarte.
—    Vă rog să mă scuzaţi, se eschivă dom-nul Eastwood politicos. Mi-e teamă că aţi gre-şit.
11 întrerupse pînă să termine.
—    Vino ! Dacă descoperă ce fac, mă
omoară. Nu mă părăsi. Vino repede ! Altfel
mă omoară. Ştii doar, strada Kirk nr. 320.
Parola e castravete... Ssstt !
Auzi ţăcănitul slab cînd se închise telefo-nul la capătul celălalt. Foarte surprins, dom-nul Eastwood se întinse după cutia cu tutun şi îşi umplu grijuliu pipa.
„Cred, reflectă, că a fost un efect foarte ciudat al propriului meu subconştient.